Gama B♭ lidică dominantă conține 7 note: B♭, C, D, E, F, G, A♭.
Gama lidică dominantă este modul al patrulea al minorei melodice — o gamă majoră cu cvarta urcată și septima coborâtă. Este alegerea standard peste un acord de septimă de dominantă nerezolvat cu undecimă mărită și i se mai spune gama acustică sau gama armonicelor.
Gama B♭ lidică dominantă folosește aceleași note ca F minoră melodică, dar pornește de pe treapta 4, nu de pe prima. Notele sunt comune; tonica, și deci sunetul, nu.
B♭ lidică dominantă este o gamă, nu o tonalitate. Nu are armură proprie — muzica ce o folosește se scrie de obicei în armura gamei-mamă, cu alterațiile suplimentare notate acolo unde apar.
| Treaptă | Notă | Interval | Semitonuri |
|---|---|---|---|
| 1 | B♭ | P1 | 0 |
| 2 | C | M2 | 2 |
| 3 | D | M3 | 4 |
| 4 | E | TT | 6 |
| 5 | F | P5 | 7 |
| 6 | G | M6 | 9 |
| 7 | A♭ | m7 | 10 |
Acestea sunt trisonurile construite pe fiecare treaptă a gamei B♭ lidică dominantă, folosind numai note din gamă.
Fiecare tip de gamă care începe pe B♭, pentru comparație.
Gama B♭ lidică dominantă are 7 note: B♭, C, D, E, F, G, A♭.
Gama B♭ lidică dominantă urmează tiparul de pași W–W–W–H–W–H–W, unde H este un semiton, iar W un ton întreg.
B♭ lidică dominantă este modul gamei F minoră melodică care începe pe treapta 4 a acesteia. Ambele game folosesc aceleași note, dar se rezolvă pe o tonică diferită.
Trisonurile construite din gama B♭ lidică dominantă sunt B♭, C, Ddim, Edim, Fm, Gm, A♭aug.