Acorduri de pian minore
Un acord minor răstoarnă rețeta majoră: fundamentală, terță mică (trei semitonuri), cvintă perfectă. Do minor este C–E♭–G. Coborârea terței cu un singur semiton e tot ce trebuie pentru a transforma luminosul în melancolic — structura de intervale 3+4 în loc de 4+3.
Familia minoră oglindește pe cea majoră: m6 și m6/9 adaugă dulceață, m7 este calul de povară al muzicii soul și jazz, m9 și m11 stivuiesc deasupra extensii mai calme. Septima minoră cu terță mare (mMaj7) — un trison minor cu o septimă mare — este excepția tensionată, de film noir, pe care merită să o cunoști.
Într-o tonalitate majoră, acordurile de pe treptele 2, 3 și 6 ies minore (Dm, Em și Am în Do major), iar într-o tonalitate minoră tonica însăși este minoră. O parte uriașă din progresiile pop — Am–F–C–G și prietenii lor — se sprijină exact pe aceste acorduri.
